In rest, continui sa cred ca initiativa pura a Comisiei in ceea ce priveste legislatia comunitara este din ce in ce mai restransa… Nu exista cifre oficiale publice de genul acesta, dar se pare ca mai putin de 15% din initiative vin de la Comisie in mod direct. Iar ca practica institutionala, COM isi negociaza agenda legislativa anuala si prioritatile programelor strategice impreuna cu parlamentul si consiliul. Iar prealabil acestor negocieri colecteaza propunerile celor doua institutii. De ce negociaza? Simplu: o COM de succes initiaza cat mai multe acte importante, si pentru ca acestea sa treaca, un parlament si un consiliu cooperante sunt indispensabile.

Evident, bineinteles, ca daca un parlamentar european, roman sau nu, vrea sa initieze un proiect, trebuie sa o faca ori prin grupul politic ori prin comisia parlamentara din care face parte, ceea ce e greu pentru unii “reprezentanti ai Romaniei” care in afara de cerut o cafea la tonomat si de dat 2 euro la “bonjour les Roumains” nu se descurca in limbi straine.

Art. 192, la care te-ai referit, spune “Parlamentul…poate cere Comisiei sa …”. Reamintesc ca, in toate cazurile in care se voteaza pe pilonul comunitar o reglementare, aceasta este propusa, in mod exclusiv, de catre Comisia Europeana. Aici imi permit sa repet ce am spus: Parlamentul European nu are dreptul de initiativa. Si mentin afirmatia mea. Intre a avea dreptul sa faci ceva si a putea cere cuiva sa faca ceva exista o maaaaare diferenta:).

Comisiei poate sa ii ceara si Parlamentul si Consiliul si un grup de lobby si un ONG sa propuna o masura care este in interesul lor (adica a unui numar de parlamentari, a unui numar de state, a unui numar de firme, a unui numar de cetateni cu interese specifice). Deci diferenta intre parlamentarul roman si CEO-ul lobby-ului farmaceutic este de grad nu de natura. Cam slabutz, nu crezi? Ca sa exemplific putin, iti recomand sa citesti ce am scris la “Vreti sa stiti ce poate face un parlamentar european pentru voi? (II)” apropos de “marile” puteri ale Parlamentului cand tocmai a cerut Comisiei sa ia masurile adecvate impotriva Italiei; si precizez ca nu i-a cerut sa initieze o regelementare ci mult mai putin de atat… doar sa vegheze la respectarea Tratatului, care, e una din obligatiile sale dealtfel. Rezultatul…il simt unii romani pe pielea lor in Italia.

Revenind mai la subiect/obiect:

Art. 213 (tot de la Amsterdam:)) spune ca membri Comisiei isi exercita functia in deplina independenta (deci chestia cu Parlamentul care propune o masura este egala cu 0 daca comisarii considera ca nu e o prioritate respectiva propunere). In acelasi paragraf se mai spune ca acesti comisari isi exercita functia in interesul general al Comunitatii Europene (a contrario – nu in interesul unui numar de cetateni reprezentand doar Romania, fie ei si 22 de milioane).

Ceea ce am dorit sa evidentiez in postul meu este ca toate promisiunile facute romanilor de viitorii parlamentari sunt exagerate si fara acoperire, in primul rand datorita faptului ca ei nu sunt trimisi acolo sa reprezinte cetatenii romani ci cetatenii europeni (adica si pe portughezi si pe finlandezi si pe greci, etc.), iar in al doilea rand datorita faptului ca puterea lor este mult mai limitata decat cea a parlamentarilor nationali.
Dar, cu certitudine toate acestea pot fi indelung discutate, iar cai de a realiza interesul cetatenilor Romaniei in UE pot fi gasite, dar nu umbland cu cioara vopsita (fie ca e din nestiinta, fie ca e din nesimtire si lipsa de respect fata de cei care ii voteaza).

“Poate ca domnul respectiv nu stia ca Parlamentul European nu poate initia absolut nici un act normativ”

versus

“Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act comunitar pentru punerea în aplicare a prezentului tratat.” (de la Amsterdam cetire)