Kosovo, un pod prea periculos.

Voi incepe cu putina istorie inainte de a ataca subiectul frontal.

Intre anii 1918 si 1920 a avut loc in Europa o serie importanta de schimbari radicale.

Nu mai putin de 4 imperii au fost dezmembrate:
1. Imperiul Tarist – tratatul de la Brest-Litovsk 1918
2. Imperiul German – tratatul de la Versailles 1919
3. Imperiul Austro-Ungar – tratatele de la Saint Germain en Laye si Trianon
4. Imperiul Otoman – tratatul de la Sevre

Au fost create state independente (in numele principiului nationalitatilor, bazat pe cele 14 puncte ale presedintelui SUA, Woodrow Wilson):
1. Letonia
2. Lituania
3. Estonia
4. Finlanda
5. Polonia

Si doua state multinationale

6. Cehoslovacia (regruparea slavilor din nord)
7. Iugoslavia (regruparea slavilor din sud ; jugo=sud)

Franta, Italia, Romania, Belgia, Danemarca, Grecia sunt statele care au recuperat teritorii ocupate pana atunci de alte state.

In 1920 se creaza si Societatea Natiunilor, precursorul Organizatiei Natiunilor Unite.

Asa cum putem observa, astazi cele doua state multinationale, create in epoca respectiva, au fost dislocate in mai multe state independente.
Cehoslovacia in Cehia si Slovacia, iar Iugoslavia in Serbia, Croatia, Slovenia. Bosnia-Hertegovina, Macedonia, Muntenegru.

Rezumand ce s-a intamplat in Cehoslovacia si Iugoslavia putem spune ca suntem in prezenta dislocarii uniunilor slavilor de nord si de sud (programate si realizate in jurul anilor 1920 cum am aratat mai sus).

Oarecum indraznet dar nu irealist putem gandi atunci ca “modelarea” Europei continua azi pe linia distrugerii oricarui punct de ancraj al Rusiei in teoria sa niciodata abandonata a pan-slavismului.

Pana aici putem intelege o astfel de abordare. Dar Kosovo? Poate ca Serbia a gresit demonstrandu-si calitatea de singur aliat fidel al Rusiei intr-o noua Europa…

Este interesant de subliniat ca nici un mare actor statal al scenei mondiale nu si-a asumat rolul de elaborator al solutiei Kosovo/Serbia. Cine s-a implicat ? Finlanda.
De ce Finlanda? Oficial, pentru ca este credibila si cunoscuta ca neutra si pentru ca, in momentul implicarii sale, avea un Presedinte care dispunea de profilul perfect pentru a negocia ce trebuia negociat.

Sa le luam acum pe rand:

1. De ce Finlanda?

Poate ca a venit vremea platii unui “dublu contract” prin care cei care au dus la creearea Finlandei – de doua ori – au chemat azi Finlanda la apel pentru a le da o mana de ajutor in a organiza “credibil” noua Europa din Balcani.
(Cele doua “contracte” ar fi: 1)independenta acordata Finlandei prin dezintegrarea imperiului Tarist si al imperiului German si 2) prin pastrarea independentei dupa cel de-al 2 lea razboi mondial – cand erau “de facto” de partea germanilor – tratament de care nu au beneficiat celelalte state baltice care au fost “vandute” URSS).

2. De ce Martti Ahtishaari?

Intr-adevar, Martti Ahtisaari are un CV care il califica ca un “rezolvator” al situatiilor de criza prin misiuni ONU si nu numai.
Guvernul britanic bunaoara, i-a acordat o misiune importanta in 2000: cea de a inspecta dezarmarea IRA in Irlanda de Nord. Dupa care (in mod “classic” pentru cine cunoaste sistemele de extragere din viata politica a unor personalitati importante in vederea utilizarii lor in misiuni specifice) a creat un ONG – Crisis Management Initiative. Si uite asa, un ONG, in frunte cu domnul Martti Ahtishaari este mai puternic decat orice stat in a negocia o criza internationala…Totusi, mai ramane o “mica” intrebare: cine o fi stabilind mandatul de negociere?

In concluzie, daca vrem sa stim cine si de ce vrea un Kosovo independent trebuie sa stim, intr-o prima faza:
1. Cine este comanditarul raportului finlandezului Martti Ahtishaari (dincolo de raspunsul official “ONU”) si
2. Cine i-a ajutat pe finlandezi sa devina si sa ramana independenti in fata colosului rus.

Si pentru a reveni la Kosovo, cred ca problema poate veni din faptul ca aceasta regiune reprezinta puntea care poate servi geopolitic la formarea un viitor pol slav – taram dedicat intereselor Rusiei in inima Europei de est. Poate fi o motivatie suficienta caci stim din istorie ca s-au purtat razboaie pentru mult mai putin decat atat.

Nu ma pot abtine sa nu constat, inca o data, pozitia ambigua a UE in aceasta problema. In timp ce “altii” lupta prin oceanul mediatic al informatiilor si manipularii, prin ONG-uri si interpusi, Europa pune la dispozitie teritoriul sau, cateva avioane, ceva politisti, niste jandarmi, niste soldati si cativa observatori pentru realizarea unui experiment periculos in zona cea mai instabila de pe continentul sau – Balcanii.

Ce a semnat Presedintele Basescu la Lisabona?

Gasiti normal faptul ca Presedintele Romaniei a semnat un Tratat care va crea drepturi si obligatii atat statului cat si cetatenilor – pe un termen nelimitat de timp – fara a ne explica si noua macar in 5 minute despre ce era vorba in Tratatul de la Lisabona? Intrebare se refera la o chestiune de bun simt, nu la o indatorire constitutionala a sa.

Bine ca ne informeaza despre opinia sa asupra unor oameni care nu sunt nici politici, nici functionari ai statului si nici nu reprezinta in nici un fel statul roman… (e vorba despre domnul Cristian Parvulescu). Pe mine unul, nu ma intereseaza pareilepersonale ale doniei sale  despre un cetatean sau altul si nici nu cred ca cineva are un beneficiu direct din acest tip de discurs (in afara de cei care nu sunt capabili sa isi formeze o opinie despre o persoana prin propriile mijloace intelectuale).

M-am saturat sa aud despre dezamagirile domniei sale asupra unui individ sau altul, si mai mult decat atat, cred ca asta nu face decat sa-i deserveasca profund, deoarece inseamna ca judecata de valoare pe care o are domnia sa este lipsita si de fundament si de fler. Numarati si dumneavoastra cate personalitati au fost trecute prin expresia prezidentiala „am crezut in ei/m-au dezamagit” si spuneti-mi daca unui alt individ cu aceeasi atitudine i-ati lasa pe mana conducerea firmei dumneavoastra, a buticului de la parterul blocului sau viata dumneavoastra personala, casa, masina, economiile din banca.

Revenind la subiect, adica ce a semnat Presedintele Romaniei la Lisabona, sper ca in doua trei zile sa apara cel putin un comunicat pe pagina Administratiei Prezidentiale in care sa ne fie explicat si noua, cetatenilor acestei tari si acestei Uniuni Europene, la ce s-a angajat domnul Presedinte in numele nostru, al tuturor.

 

Inmatricularea autoturismelor second hand in alt stat (Bulgaria, Ungaria, etc.) – o falsa solutie pentru evitarea taxei de prima inmatriculare

“Solutiile” gasite de unii cetateni, care au fost postate pe diverse site-uri sau forumuri nu sunt viabile.

Care este “solutia” gasita pentru evitarea taxei de prima inmatriculare?

Solutia “recomandata” este :
1. inmatricularea in alt stat (de obicei Bulgaria sau Ungaria) pe numele unui localnic,
2. elaborarea unui act care certifica de fapt chestiunea cu proprietarul adevarat (care sunteti dvs.),
3. elaboararea unei procuri pentru adevaratul proprietar roman care sa poata astfel utiliza autoturismul in Romania.

Care este fundamental legal al unei solutii de acest gen?

Conform Directivei 83/182 din 29 martie 1983 statul roman este obligat sa nu taxeze un vehicul care intra sub regimul importului temporar in Romania (asa se numeste juridic chestia asta de a conduce un vehicul inmatriculat in alt stat si care apartine unui cetatean din alt stat membru si care nu se deplaseasza doar in scop turistic). Ideea e ca interdictia taxarii a fost stabilita pentru a nu taxa un cetatean al unui stat membru care vine sa lucreze in Romania (sau alt stat membru, in afara de cel in care este resident).
Inca o conditie este faptul ca aceasta exceptare de la orice tip de taxe pe masina este valabila daca respectivul nu sta mai mult de 6 luni in Romania.
Buuun….si atunci care e problema?

De ce asa zisa solutie nu este o solutie?

In directiva de care vorbeam (83/182) este foarte clar scris urmatorul lucru:

Persoana care beneficiaza de acest drept, adica strainul care este proprietarul (fie el bulgar, maghiar sau alta natie din UE), nu poate ceda, inchiria sau imprumuta autoturismul unui resident din statul in care este scutit de taxe (adica unui cetatean roman).

Deci MARE ATENTIE ca solutia nu “tine” din punct de vedere legal. Faptul ca politia romana nu stie inca acest lucru sau nu aplica legea „la sange” …e o alta problema.
Personal, nu va recomand aceasta solutie deoarece daca sunteti “prins” nu aveti nici o portita legala de scapare, cel putin daca ma refer la dreptul european.

Pe curand si … transmiteti tuturor celor interesati sa isi cunoasca drepturile link-ul catre acest blog.

De ce e injusta taxa de prima inmatriculare? (II)

Revin in acest post la problema taxei de prima inmatriculare. (vezi prima parte – aici)

Rezum in cateva randuri, ceea ce trebuie retinut, in principal, pe taxa de prima inmatriculare:
1. Nu este interzisa de Uniunea Europeana.
2. Nivelul foarte ridicat al unei taxe de acest gen nu poate fi comentat sau amendat de Uniunea Europeana prin institutiile abilitate.
3. Ceea ce nu este considerat conform, in legislatia romana, este faptul ca taxa introduce o discriminare intre produsele de pe piata din Romania si alte produse similare de pe piata unica (din celelalte 26 de state) care sunt importate in Romania.

Deci Guvernul nu este obligat sa scada taxele, ci sa le faca proportionale – cu alte cuvinte sa nu incurajeze romanii sa cumpere doar produse de pe piata romaneasca.

Asta poate insemna:

1. Guvernul scade taxele pentru auto aduse din alte state.

SAU…

2. Guvernul urca taxele pentru cele din Romania.

Sa speram ca va aplica optiunea 1.

Dupa parerea mea, grila actuala de calcul este non conforma cel putin pentru masinile care depasesc 4 ani vechime.
Spun aceasta deoarece Portugalia a fost condamnata de Curtea de Justitie a CE in 22 februarie 2001 pentru aceeasi problema de calcul, iar grila lor de reducere a taxei, in functie de vechime, era urmatoarea :

• 1 – 2 ani vechime = 18% reducere (Romania are: pana la un an – 15%, pana la 2 ani – 25%, deci reducerile la noi sunt mai mari decat la portughezi).
• 2 – 3 ani = 24% (noi 32% daca masina are intre 2 si 4 ani).
• 3 – 4 ani = 32% (noi suntem tot la 32% la 4 ani maxim)
• 4 – 5 ani = 41% (noi 43% pentru masini intre 4 si 6 ani).
• 5 – 6 ani = 49% (noi – 5 ani – 43% DECI AICI AVEM MAI PUTIN DEJA DECAT PORTUGALIA care a fost condamnata deja. Rezulta, in mod logic, ca grila Romaniei nu mai este conforma cu cerintele Curtii cel putin din acest punct, adica la masinile care au peste 4 ani vechime.

Dupa 6 ani taxa in Romania este redusa, indiferent de vechime (vechime de peste 6 ani bineinteles) , cu 47% iar in Portugalia mai exista gradatii astfel: 6-7 ani – 55%; 7-8 ani – 61%; peste 8 ani – 67%.

Deprecierea unui autoturism trebuie calculata transparent (adica grila de calcul sa fie clara si publica), pe baza vechimii, kilometrajului, starii generale, modului de propulsie (bezina/motorina/gaz), marcii, modelului si valorii de piata (in Romania) a masinii respective. (conform cazului Curtea de Justitie a CE, C – 393/98). Portugalia a fost condamnata pe baza grilei de mai sus deoarece s-a considerat ca grila nu e corecta.

Concluzia logica, pana in acest punct al rationamentului, este ca cei care au cumparat masini mai vechi de 4 ani pentru a le aduce in tara si care au platit taxa, au tot interesul sa dea in judecata statul pentru rambursarea sumei platite. Dar, nu trebuie uitat ca am afirmat ca taxa nu e ilegala, ci non conforma cu valoarea reziduala. Asta insemna ca o taxa va exista, dar ea va fi mai mica. Rambursarea taxei nu va fi egala cu suma integral platita ci cu diferenta dintre ceea ce a fost platit si viitoarea taxa, considerata corecta de Bruxelles.

Pentru cei care au platit taxa pentru masini cu o vechime de pana la 4 ani chestiunea e mai delicata, dar exista si aici, dupa parerea mea, o posibilitate de rambursare. Asa cum am aratat mai sus, deprecierea masinii trebuie calculata in functie de o serie de factori. Ori o masina care are 4 luni si 1.500km si o masina care are 11 luni si 57.000km nu cred ca se pot deprecia cu 15% ambele…
Ca sa discutam despre masinile care au pana in 4 ani ar trebui sa luam caz cu caz taxa si sa cunoastem criteriile de evaluare din grila de depreciere. Oricum, din start, faptul ca in Romania reducerea taxei este calculata pentru o vechime care “sare” din 2 in 2 ani poate prezenta o serioasa problema … Dar asta deja este doar o supozitie de a mea. Cei care o pot spune cu certitudine sunt judecatorii de la Curtea de Justitie a CE (nu Premierul, nici Comisarul, nici expertul auto, nici jurnalistul, nici eu…).

Foarte pragmatic vorbind,cei care vor sa isi recupereze banii nu trebuie sa astepte nici decizia Guvernului, nici a Comisiei Europene, nici procesul Romaniei la Curtea de Justitie a CE. Trebuie, de acum, sa dea in judecata administratia financiara unde au platit taxa din sectorul sau judetul in care locuiesc, la Tribunalul din localitatea lor de domiciliu. Tribunalul va fi obligat sa dea o decizie, dar inainte poate intreba Curtea de Justitie a CE daca legislatia romana respecta art. 90 din Tratatul CE. In functie de raspunsul Curtii, Tribunalul va condamna statul la rambursarea taxei sau va considera taxa corect calculata. Tribunalul poate sa nu intrebe Curtea, dar daca nu condamna statul trebuie sa faceti apel la Curtea de Apel. Aceeasi situatie la Curtea de apel. Daca nici ea nu intreaba, faceti recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei. In acest caz exista OBLIGATIA de a intreba Curtea de Justitie a CE. Deci intr-un fel sau altul Curtea de Justitie va fi cea care va transa pentru dumneavoastra. E adevarat insa ca tot acest parcurs este anevoios si lung, dar daca credeti ca aveti un drept de aparat e singura cale pe care o cunosc. Si mai cred ca ar trebui sa stiti ca sunt zeci de mii de cetateni din alte state membre care au facut-o!

Pe curand si … transmiteti tuturor celor care sunt interesati sa isi cunoasca drepturile link-ul catre acest blog.

PS. In urmatorul articol voi explica de ce „solutia” cu inmatricularea in alt stat nu este de fapt o solutie.